TROLÍU, troliuri, s. n. Dispozitiv folosit pentru deplasarea (în sens vertical) a unei sarcini, alcătuit din una sau din două tobe care se pot roti în jurul axelor lor și pe care se înfășoară un cablu fixat cu un capăt de tobă și cu celălalt de sarcina pe care trebuie să o deplaseze. – După fr. treuil.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÓLIU s.n. Aparat care servește la ridicarea sau la transportul unei greutăți cu ajutorul unui cablu, care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. [Pron. -liu. / cf. fr. treuil].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRÓLIU s. n. dispozitiv pentru ridicarea greutăților pe verticală sau pe un plan înclinat, cu ajutorul unui cablu care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. (< fr. treuil)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TROLÍU s. (TEHN.) granic. (~ de foraj.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tróliu s. n. [-liu pron. -liu], art. tróliul; pl. trólii, art. tróliile (sil. -li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÓLIU ~i n. Dispozitiv pentru ridicarea sau deplasarea încărcăturilor (cu ajutorul unui cablu înfășurat pe tobă). /<fr. treuil
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink