TRUFÍE, trufii, s. f. Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă2. ◊ Loc. adv. Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă2 + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRUFÍE s. 1. aroganță, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, v. îngâmfare. 2. v. obrăznicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Trufie ≠ modestie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
trufíe s. f., art. trufía, g.-d. art. trufíei; pl. trufíi, art. trufíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRUFÍE ~i f. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; vanitate; fatuitate. ◊ Cu ~ cu aroganță. [G.-D. trufiei] /trufă + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink