TRÂNTITÚRĂ, trântituri, s. f. Trântă, trânteală, izbitură. – Trânti + suf. -itură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÂNTITÚRĂ s. v. izbitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRÂNTITÚRĂ s. v. bătătură, clavus, păducel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trântitúră s. f., g.-d. art. trântitúrii; pl. trântitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink