TRẤNTORIȚĂ, trântorițe, s. f. Femeie care nu vrea să muncească și trăiește de pe urma muncii altora. – Trântor + suf. -iță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
trântoríță s. f., g.-d. art. trântoríței; pl. trântoríțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÂNTORÍȚĂ ~e f. fam. Femeie care nu vrea să muncească și trăiește pe socoteala altora. /<trântor + suf. ~iță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink