TRĂISTÚȚĂ, trăistuțe, s. f. Diminutiv al lui traistă; trăistioară. – Traistă + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRĂISTÚȚĂ s. (reg.) săcui, trăistică, trăistioară. (O ~ cu merinde.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trăistúță s. f., g.-d. art. trăistúței; pl. trăistúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink