TRẮSNET, trăsnete, s. f. Descărcare electrică, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pământ sau obiecte de pe pământ. ◊ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.). Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neașteptate. – Trăsni1 + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRĂSNET s. 1. (MET.) trăsnitură, (înv. și pop.) săgeată, (reg.) tunet. (Plouă cu ~e.) 2. bubuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trăsnet s. n., pl. trăsnete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRẮSNET ~e n. Zgomot caracteristic de mare intensitate, care însoțește un fulger. ◊ Ca un ~ pe neașteptate. A rămâne ca lovit de ~ a rămâne încremenit (de groază, uimire etc.). /a trăsni + suf. ~et
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink