TRĂSÚRĂ, trăsuri, s. f. 1. Vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și folosit la transportul persoanelor. ◊ (Înv.) Trăsură cu aburi = tren. 2. (Astron.; pop.; art.) Constelația Vizitiul. 3. (Înv.) Linie a feței; trăsătură (1). 4. (Înv.) Linie de hotar între două proprietăți. ♦ Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini. 5. (Rar; în sintagma) Trăsură de unire = liniuță de unire. – Tras + suf. -ură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRĂSÚRĂ s. I. 1. birjă, (reg.) droșcă, (Transilv., Ban. și Maram.) cocie, (ieșit din uz, prin Munt.) muscal, (înv.) fiacru. (A luat o ~ până la gară.) 2. trăsură închisă = cupeu, (înv. și pop.) caretă. II. trăsură de unire v. liniuță de unire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRĂSÚRĂ s. v. linie, obraț, trăsătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trăsúră s. f., g.-d. art. trăsúrii; pl. trăsúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRĂSÚRĂ ~i f. 1) Vehicul pe arcuri cu patru roți, tras de cai, folosit pentru transportarea persoanelor. ◊ ~ de piață birjă; fiacru. 2) art. pop. Constelație din emisfera boreală, învecinată cu cea a Gemenilor; Vizitiu. /tras + suf. ~ură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRĂSURĂ CU ÁBURI s. v. locomotivă, mașină, tren.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink