Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tuba (verb tranzitiv) , tubar (adjectiv) , tubare (substantiv feminin)   
TUBÁRE, tubări, s. f. Operație de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. – Din tub.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TUBÁRE s.f. Operația de introducere a unei coloane de tuburi de oțel în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. [< tub].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TUBÁRE s. f. acțiunea de a tuba. ◊ introducere a unei coloane de tuburi metalice în gaura unei sonde, pentru consolidarea pereților acesteia. (< tuba)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tubáre s. f., g.-d. art. tubării; pl. tubări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TUBÁ, tubez, vb. I. Tranz. A consolida pereții unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TUBÁ ~éz tranz. (găuri de sondă) A consolida prin introducerea unei coloane de tuburi metalice (montate unul în continuarea altuia). /<fr., it., lat. tuba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TUBÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la trompele lui Eustache. [Cf. fr. tubaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TUBÁ vb. tr. (tehn.) a căptuși pereții unei guri de sondă cu tuburi de oțel. (< fr. tuber)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TUBÁR, -Ă adj. 1. referitor la trompele lui Eustache. 2. (despre un suflu, în auscultație, în unele boli de plămâni) care pare a ieși dintr-un tub rigid. (< fr. tubaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tubá vb., ind. prez. 1 sg. tubéz, 3 sg. și pl. tubeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)