Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
TUBÉRCUL, tuberculi, s. m. 1. Tulpină subterană, scurtă și îngroșată, care înmagazinează substanțele de rezervă ale unor plante. 2. (Anat.) Denumire pentru diferite proeminențe aflate pe vase, cartilaje, piele, organe etc. 3. (Med.) Mică tumoare apărută în grosimea pielii sau în orice alt țesut. [Pl. și: (n.) tubércule.Var.: tubérculă s. f.] – Din fr. tubercule, lat. tuberculum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TUBÉRCUL s.m. 1. Tulpină subterană umflată care constituie un rezervor de substanțe nutritive la unele plante. 2. Excrescență apărută pe unele țesuturi ale organelor vii. ♦ (Med.) Mică tumoare produsă de bacilul Koch. [Pl. -li, (s.n.) -le, var. tuberculă s.f. / < fr. tubercule, cf. lat. tuberculum < tuber – excrescență].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TUBÉRCUL1 s. m. 1. tulpină subterană umflată, un rezervor de substanțe nutritive la unele plante; tuber1 (2). 2. excrescență apărută pe unele țesuturi ale organelor vii. ◊ (med.) mică tumoare produsă de bacilul Koch. (< fr. tubercule, lat. tuberculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TUBERCUL2(O)- /TUBERCULI- elem. „umflătură, excrescență”, „tuberculoză”. (< fr. tubercul/o/-, tuberculi-, cf. lat. tuberculum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tubércul (bot., anat., med.) s. m., pl. tubérculi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TUBÉRCUL ~i m. 1) (la unele plante) Excrescență îngroșată a tulpinii subterane, în care se acumulează substanțe nutritive de rezervă și care servește la înmulțirea plantei respective. ~i de cartofi. 2) anat. Protuberanță care apare în interiorul unor țesuturi ale organismelor vii sau pe diverse organe. /<fr. tubercule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TUBERCULI- elem. tubercul2(o)-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)