TUFECCÍU, tufeccii, s. m. Soldat mercenar din garda domnească, în timpul domniilor fanariote. [Var.: tufeccí s. m.] – Din tc. tüfekçi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TUFECCÍU s. v. armurier.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tufeccíu (-íi), s. m. – 1. Armurier. – 2. Soldat mercenar în subordinea Marelui Spătar, se folosea în trecut în serviciul poliției de la periferie. – Mr. tuficci. Tc. tüfecçi (Șeineanu, III, 123; Ronzevalle 66). Sec. XIX, înv. – Der. tufecci-bașa, s. m. (comandantul tufecciilor), tc. tüfecçi-bași.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tufeccíu s. m., art. tufeccíul; pl. tufeccíi, art. tufeccíii (sil. -ci-ii)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TUFECCÍU ~i m. (în perioada domniilor fanariote) Lefegiu din garda domnească. /<turc. tüfekçi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink