TULÉU, tulei, s. m. 1. Tulpina unor plante (mai ales a porumbului); partea rămasă din tulpină a unor plante după recoltare. 2. Soi de prun cu coroana piramidală, cu fructul mare, de formă ovoidă alungită, de culoare vânătă. [Pl. și: (n) tuleie] – Cf. știulete.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TULÉU s. v. tulpină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TULÉU s. v. cocean, știulete.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tuléu (agr., bot.) s. n./s. m., art. tuléul; pl. n. tuléie/m. tuléi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TULÉU ~ie n. mai ales la pl. 1) Rădăcină a penei nedezvoltate sau smulse. 2) Fir de păr care abia mijește pe fața tinerilor. /<sl. tulu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink