TÚLIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. – Din fr. thulium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÚLIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -liu. / < fr. thulium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÚLIU s. n. element metalic din grupa lantanidelor. (< fr. thalium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
túliu s. n. [-liu pron. -liu ], art. túliul; simb. Tm
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÚLIU (‹ fr. {i}; n. pr. lat. Thule, ținut în nordul extrem al Europei) s. n. Element chimic (Tm; nr. at. 69, m. at. 168,93) din grupa lantanoidelor. A fost descoperit (1879) și numit astfel de chimistul suedez Per Theodor Cleve (1840-1905).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink