TUMBELÉCHI, tumbelechiuri, s. n. Tobă mică de aramă, de formă semisferică, care făcea parte din instrumentele fanfarei turcești. – Din tc. dümbelek.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tumbeléchi (-iuri), s. n. – Tobă mică, semisferică, din fanfara turcească. Tc. (per.) tümbelek (Șeineanu, III, 125), cf. ngr. τουμπελέϰι, bg. tĭumbelek. Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tumbeléchi s. n., pl. tumbeléchiuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink