TÚNDRĂ, tundre, s. f. Zonă de vegetație situată la nord de zona pădurilor, în apropierea zonei polare arctice, formată din mușchi, licheni, unele graminee, arbuști pitici, tufișuri scunde etc. – Din fr. toundra, rus. tundra.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÚNDRĂ s.f. Câmpie din regiunea arctică, acoperită cu copaci pitici, cu mușchi și cu licheni. [< rus. tundra, cf. fr. toundra].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÚNDRĂ s. f. formațiune vegetală din regiunea subarctică, din mușchi, licheni, ierburi și arbuști pitici. (< fr. toundra, rus. tundra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
túndră s. f., g.-d. art. túndrei; pl. túndre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÚNDRĂ ~e f. Regiune din brâul subarctic, caracterizată prin climă rece, umiditate mare a solului și vegetație săracă (mușchi, licheni, arbuști pitici). [Sil. tun-dră] /<fr. toundra, rus. tundra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink