TUNÉL, tuneluri, s. n. Galerie subterană care traversează un masiv muntos sau deluros sau trece pe sub nivelul solului, pe sub o apă etc., servind drept cale de comunicație. [Pl. și: tunele] – Din fr. tunnel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TUNÉL s.n. 1. Galerie subterană care permite trecerea unei căi de comunicație printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apă. 2. (Fig.) Efect de tunel = trecerea unei particule printr-o barieră de potențial cu valoare mai mare decât energia particulei. ◊ Tunel aerodinamic = suflerie aerodinamică. 3. (Anat.) Spațiu prin care trec anumite formațiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr., engl. tunnel].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TUNÉL s. n. 1. galerie subterană care permite trecerea unei căi de comunicație printr-un masiv muntos, pe sub nivelul solului sau pe sub o apă. 2. (fig.) efect de ~ = trecerea unei particule printr-o barieră cu potențial cu valoare mai mare decât energia particulei. ◊ ~ aerodinamic = suflerie aerodinamică. 3. (anat.) spațiu prin care trec anumite formațiuni. (< fr. tunnel, germ. Tunnel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tunél s. n., pl. tunéluri/tunéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TUNÉL tuneluri n. Construcție subterană (sau subacvatică) în formă de galerie, care permite trecerea unei căi de comunicație, a unei rețele de canalizare. [Pl. și tunele] /<fr. tunnel, germ. Tunnel
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink