TÚNGSTEN s. n. (Chim.) Wolfram. – Din fr. tungstène.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TUNGSTÉN n. Metal dur, greu, cenușiu-deschis, întrebuințat la obținerea oțelurilor speciale și la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice; wolfram. [Sil. tung-sten] /<fr. tungstene
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÚNGSTEN s.m. Metal dur, greu, de culoare cenușie, întrebuințat la fabricarea filamentelor pentru becuri electrice și a oțelurilor speciale. V. wolfram. [< fr. tungstène, cf. sued. tungsten].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÚNGSTEN s. n. wolfram. (< fr. tungstène)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TÚNGSTEN s. v. wolfram.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
túngsten s. n. (sil. tung-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink