TUNICÁT, tunicați, adj. (Bot.; despre bulbi) Ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele. – Din fr. tuniqué, lat. tunicatus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TUNICÁT, -Ă adj. (anat., bot.) acoperit cu o tunică; (despre bulbi) ale cărui frunze protectoare se acoperă complet unele pe altele. (< lat. tunicatus, fr. tuniqué)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
tunicát (despre bulbi) adj. m., pl. tunicáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink