TUNICIÉR, tunicieri, s. m. (La pl.) Încrengătură de animale marine cu corpul în formă de sac sau de butoi, acoperit cu o teacă formată dintr-o substanță celulozică (Urochordata); (și la sg.) animal din această încrengătură; urocordat. [Pr.: -ci-er] – Din fr. tuniciers.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TUNICIÉR s. v. urocordat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tuniciér s. m. (sil. -ci-er), pl. tuniciéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TUNICIÉR ~i m. Animal marin cu corp bombat și cilindric, acoperit cu tunică gelatinoasă; urocordat. /<fr. tunicier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TUNICIÉRI s.m.pl. (Zool.) Clasă de protocordate, cuprinzând animale marine cu corpul acoperit cu o tunică în formă de sac; urocordate; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. tunicier. / < fr. tuniciers].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TUNICIÉRI s. m. pl. urocordate. (< fr. tuniciers)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink