TURÁNIC, -Ă, turanici, -ce, adj. Care aparține popoarelor turce și uralo-altaice, privitor la aceste popoare. – Turan (n. pr.) + suf. -ic. Cf. fr. touranien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TURÁNIC, -Ă adj. De origine uralo-altaică. [Cf. fr. touranien].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TURÁNIC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Rusia meridională și din Turkmenia; turanian. ♦ limbi če = grup de limbi: turca și mongola. (< germ. turanisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
turánic adj. m., pl. turánici; f. sg. turánică, pl. turánice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TURÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de popoarele turcice și uralo-altaice; propriu popoarelor turcice și uralo-altaice. /<germ. Turanisch, fr. touranien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink