TURBULÉNȚĂ s. f. 1. (Livr.) Gălăgie, zgomot; dezordine; nesupunere, revoltă. 2. (Fiz.) Stare a unui fluid în masa căruia există vârtejuri. – Din fr. turbulence, lat. turbulentia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TURBULÉNȚĂ f. 1) Agitație turbulentă. 2) Caracter turbulent. [G.-D. turbulenței] /<fr. turbulence, lat. turbulentia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TURBULÉNȚĂ s.f. 1. (Liv.) Tulburare; neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (Fiz.) Stare de mișcare a unui fluid în care există vârtejuri. [Cf. fr. turbulence, lat. turbulentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TURBULÉNȚĂ s. f. 1. neorânduială, dezordine; gălăgie. 2. (fiz.) stare a unui fluid în care există vârtejuri, agitație. (< fr. turbulence, lat. turbulentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TURBULÉNȚĂ s. (FIZ.) agitație. (~ unui fluid.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
turbulénță s. f., g.-d. art. turbulénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink