Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: turbure (adjectiv) , turburea (substantiv feminin) , turburel (adjectiv)   
turbure(a), s.f. (reg.) hasmațuchi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
TÚRBURE adj. v. tulbure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TURBURÉL, -EÁ adj. s. n. v. tulburel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
túrbure adj. – Lipsit de limpezime. – Var. tulbure și der. Mr. turbur. Lat. *túrbύlus (Pușcariu 1774; Philippide, II, 565; REW 8998), cf. calabr. trúvolo, túrbulu, sicil. trúbbulu, lom. tórbor, prov. trebol, fr. trouble, cat. terbol, alb. tarbulj.Der. turbura (mr. turburare), vb. (a-și pierde claritatea), din lat. *turbŭlāre (Pușcariu 1774; REW 8997), cf. prov. treblar, fr. troubler, alb. turbuljoń; turburător, adj. (care tulbură; agitator; neliniștitor); turbureală, s. f. (faptul de a fi tulbure, agitație, neliniște); turburel, s. m. (vin nou, încă nelimpezit); turburiu (var. turburos), adj. (tulbure, întunecat, închis).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
túrbure (-ri), s. m. – Hasmuțachi (Anthriscus cerefolium). Mag. turbolya (Tiktin), cu apropiere de turbure.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)