TURBĂCIÚNE, turbăciuni, s. f. (Rar) Turbare. – Turba + suf. -ăciune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TURBĂCIÚNE s. v. rabie, turbare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
turbăciúne s. f., g.-d. art. turbăciúnii; pl. turbăciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink