TURCÍME s. f. Mulțime de turci; totalitatea turcilor. – Turc + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TURCÍME f. depr. 1) Totalitate a turcilor. 2) Mulțime de turci. /turc + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TURCÍME s. (pop.) aliotman, (înv.) păgânătate, păgânime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
turcíme s. f., g.-d. art. turcímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink