TURCULÉȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc. – Turc + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TURCULÉȚ s. v. floarea-paștelui, floarea-paș-tilor, floarea-păsărilor floarea-vân-tului-galbenă, găinușă, gălbenele, păștiță, sticlete.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
turculéț s. m., pl. turculéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink