Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TÚRIȚĂ, turițe, s. f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu flori albe sau verzi și cu fructe acoperite cu peri curbați la vârf, care se agață de hainele oamenilor, de lâna oilor etc. (Galium aparine). ◊ Compus: turiță-mare = plantă erbacee cu frunze păroase pe fața inferioară și cu foliole dințate, cu flori galbene-aurii grupate în formă de ciorchine și cu fructe cu ghimpi mici la bază; scai-mărunt (Agrimonia eupatoria). – Din scr. turica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÚRIȚĂ s. (BOT.) 1. (Galium aparine) (reg.) aspri-șoară, cornățel, lipici, lipicioasă, scai-mărunt. 2. turiță-mare (Agrimonia eupatoria) = (reg.) turicioară, coada-racului, scai-mărunt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
túriță s. f., g.-d. art. túriței; pl. túrițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÚRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina rigidă, în muchii și cu fructe acoperite cu țepi agățători, care se prind de hainele oamenilor și de blana animalelor. /<sb. turica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)