TURLÁC, -Ă, turlaci, -ce, adj. (Pop. și fam.) Amețit de băutură, cherchelit; p. ext. zăpăcit, năuc. – Cf. tc. torlak „tânăr, neexperimentat”, scr. torlak „fanfaron”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TURLÁC adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
turlác, turláci, s.m. (reg.) 1. om amețit, cherchelit, mahmur; zăpăcit, năuc. 2. om nehotărât, ridicol.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
turlác adj. m., pl. turláci; f. sg. turlácă, pl. turláce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TURLÁC ~că (~ci, ~ce) reg. 1) Care este ușor amețit de băutură; cherchelit; aghesmuit. 2) fig. Care se află într-o stare de buimăceală; zăpăcit; năucit; buimăcit; uluit. /<turc. torlak, bulg. turlak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
țurlác, țurláci, s.m. (reg.) cioban ardelean.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink