TURMÁC, -Ă, turmaci, -ce, s. m. și f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras. – Din bg. turmak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TURMÁC s. v. malac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
turmác s. m., pl. turmáci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink