TURMÉNT s.n. (Liv.) Chin, zbucium; durere cumplită. [< fr. tourment].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TURMÉNT s. n. chin, zbucium; durere cumplită. (< fr. tourment, lat. tourmentum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
turmént s. n., pl. turménte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink