tut, -ă, tuți, -e, adj. (reg.) 1. prost, tont. 2. leneș, prăpădit, rău, murdar.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tut adj. m., pl. tuți; f. sg. tútă, pl. túte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ȚUȚ, țuțuri, s. n. (Reg.) 1. Proeminență sau excrescență cărnoasă. 2. (Adverbial; în expr.) A rămâne țuț = a rămâne uluit, mirat peste măsură. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tuț, tuți, s.m. (reg.) duzină; set.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țuț s. n., pl. țúțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ANTHROPOS ON TUT ISTHI KAI MEMNES AEI (Aυθρωποζ ων τοντ ϰχι μέμνηζ ἀει) (gr.) nu uita niciodată că ești om! – Maximă aparținând poetului grec Philemon. Constituie un apel pentru păstrarea unei condiții umane superioare în orice împrejurare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink