TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care vinde într-o tutungerie. – Din tc. tütüncü.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TUTUNGÍU, tutungii, s. m. Bărbat care ține o tutungerie sau care vinde țigări, tutun etc. – Tc. tütüncü.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TUTUNGÍU s. debitant, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tutungíu s. m., art. tutungíul; pl. tutungíi, art. tutungíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TUTUNGÍU ~i m. 1) rar Vânzător într-o tutungerie. 2) înv. Proprietar al unei tutungerii. /<turc. tütüncü
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink