Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TUȘÍT s. n. Faptul de a tuși; acces de tuse; tușitură. – V. tuși.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TUȘÍT n. Acces de tuse. /v. a tuși
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TUȘÍT s. (rar) tușitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tușít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TUȘÍ, tușesc, vb. IV. Intranz. A inspira scurt și a expira brusc și cu zgomot aerul din plămâni (de obicei ca simptom al unei boli); a avea un acces de tuse. – Lat. tussire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TUȘÍ ~ésc intranz. A expira brusc și zgomotos aerul din plămâni (din cauza iritării sau îmbolnăvirii aparatului respirator); a avea un acces de tuse. /<lat. tussire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tușí, tușésc, vb. IV (reg.) a face cuiva semn, a-i atrage atenția prin tuse.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tușí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. tușésc, imperf. 3 sg. tușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tușeáscă; ger. tușínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink