Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TÂLCUÍRE, tâlcuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a tâlcui și rezultatul ei. – V. tâlcui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂLCUÍRE s. 1. v. interpretare. 2. v. analizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂLCUÍRE s. v. tălmăcire, traducere, trans-punere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tâlcuíre s. f., g.-d. art. tâlcuírii; pl. tâlcuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂLCUÍ, tâlcuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc., a tălmăci. 2. A traduce. [Prez. ind. și: tấlcui] – Din sl. tlŭkovati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TÂLCUÍ ~iésc tranz. înv. 1) (lecții, teme, fenomene, fapte) A expune într-o formă accesibilă, comentând tâlcul; a tălmăci; a explica; a lămuri. 2) rar (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci; a traduce. /<sl. tlukovati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÂLCUÍ vb. 1. v. interpreta. 2. v. analiza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂLCUÍ vb. v. tălmăci, traduce, transpune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tâlcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâlcuiésc, imperf. 3 sg. tâlcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tâlcuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink