TÂLHĂROÁICĂ, tâlhăroaice, s. f. 1. Femeie care comite o tâlhărie. 2. (Fam.) Femeie șmecheră; ștrengăriță, hoțomancă. – Tâlhar + suf. -oaică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂLHĂROÁICĂ s. tâlhăriță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂLHĂROÁICĂ s. v. hoață, hoțoaică, pun-gășoaică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tâlhăroáică s. f., g.-d. art. tâlhăroáicei; pl. tâlhăroáice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂLHĂROÁICĂ ~ce f. 1) Femeie care se ocupă cu tâlhăria. 2) pop. Persoana de s*x feminin, șireată și poznașă; hoțoaică. /tâlhar + suf. ~oaică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink