Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TÂNGUÍRE, tânguiri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) tângui și rezultatul ei; tânguit. ♦ (Înv.) Necaz, jale, supărare, mâhnire. 2. Sunete tânguitoare, glas tânguitor. 3. (Înv.), Plângere împotriva cuiva; reclamație. – V. tângui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂNGUÍRE s. 1. v. văitat. 2. v. bocet. 3. v. geamăt. 4. vaier, vaiet, (pop.) vai, (reg.) vaicăr. (Se aude o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂNGUÍRE s. v. plângere, reclamație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tânguíre s. f., g.-d, art. tânguírii; pl. tânguíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂNGUÍ, tânguiesc, vb. IV. 1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama. [Prez. ind. și: tấngui] – Din sl. tongovati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE TÂNGUÍ mă ~iésc intranz. 1) A-și împărtăși durerea, neplăcerile, jeluindu-se cuiva; a se plânge; a se căina; a se jelui. 2) A-și exprima jalea sau durerea prin cuvinte sau prin strigăte; a se văicări; a se lamenta; a se văieta. 3) fig. A scoate sunete jalnice; a plânge; a suspina. Vântul se ~iește. /<sl. tongovati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TÂNGUÍ ~iésc tranz. (persoane) A jeli adânc; a compătimi; a deplânge; a căina. ◊ De tânguit de plâns. /<sl. tongovati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÂNGUÍ vb. 1. v. văita. 2. v. geme.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂNGUÍ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tânguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânguiésc, imperf. 3 sg. tânguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tânguiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink