TÂRCÓL, târcoale, s. n. (În expr.) A da târcoale (sau rar, un târcol) = a se învârti în preajma cuiva sau a ceva, a umbla de jur împrejur. – Din bg. tărkalo „cerc, roată”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂRCÓL s. (Olt. și Munt.) terpel. (Dădea ~ stânei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂRCÓL s. v. gard, împrejmuire, îngrăditură, ocol, ulucă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
târcól s. n., pl. târcoále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂRCÓL ~oále n. : A da (sau a face) ~oale (sau un ~) a) a se învârti în preajma cuiva sau a ceva; b) a face curte. /<bulg. tărcolo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tîrcól (-oále), s. n. – Ocol, înconjur. – Mr., megl. tărcol. Bg. tărkalo, tărkolo (Cihac, II, 401). – Der. tîrcoli, vb. (a da tîrcoale), din bg. tărkaljam (Scriban).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink