TẤRTIȚĂ, târtițe, s. f. Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde cresc penele cozii). – Din bg. tărtica, scr. trtica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂRTIȚĂ s. (ANAT.) (reg.) târtă, (prin Olt. și Munt.) șelteață. (~ păsării.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
târtíță s. f., g.-d. art. târtíței; pl. târtíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂRTIȚĂ ~e f. pop. (la păsări) Partea terminală a coloanei vertebrale, de unde cresc penele cozii. /<bulg. tărtică, sb. trtică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tîrtíță (-țe), s. f. – Coccis, noadă la păsări. Bg. trătica, sb. trtica (Tiktin; Candrea).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink