TÂRZÍU, -ÍE, târzii, adj., adv. 1. Adj. Care este, se face, se întâmplă după trecerea unui (anumit) timp, după ce a trecut momentul potrivit sau timpul dinainte stabilit. ◊ Expr. (Înv. și pop.) Nu (după) târzie vreme = curând. Într-o târzie vreme sau (substantivat) într-un târziu = după mult timp, după multă așteptare. 2. Adj. (Despre anotimpuri sau alte unități de timp) Care s-a prelungit mai mult decât este normal, care se apropie de sfârșit. 3. Adj. (Despre plante) Care se seamănă sau ajunge la maturitate după termenul obișnuit. ♦ (Despre animale cu viață efemeră) Care și-a prelungit viața peste termenul obișnuit. Fluturi târzii. 4. Adj. Fig. (Despre oameni și mintea lor) Care pricepe greu, încet (la minte). 5. Adv. După ce a trecut ora sau timpul așteptat, hotărât sau prevăzut. ◊ Mai târziu = după câtva timp. ◊ Expr. Mai curând (ori mai devreme) sau mai târziu = la o dată neprecisă (dar neîndoielnică), odată și odată. Cel (mai) târziu = având ultimul termen. ♦ În momentul când un interval de timp este pe sfârșite. – Lat. tardivus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂRZÍU adj. 1. înaintat. (La o oră ~ie.) 2. v. tardiv.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂRZÍU adj. v. greoi, încet, lent, moale, molatic, molâu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Târziu ≠ devreme, repede, timpuriu
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
târzíu adj. m., f. târzíe; pl. m. și f. târzíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂRZÍU1 adv. 1) După ce a trecut timpul sau momentul stabilit sau prevăzut. A telefona ~. ◊ Mai devreme (sau mai curând) sau mai ~ într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. Cel (mai) ~ într-un timp considerat drept ultim termen. Mai ~ după câtva timp. 2) În momentul când un interval de timp este pe sfârșite. /<lat. tardivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÂRZÍU2 ~e (~i) 1) Care are loc după momentul așteptat sau după termenul prevăzut; tardiv. Sosire ~e. ◊ Nu (după) ~e vreme peste puțin timp. Într-o vreme ~e (sau într-un ~) după un timp îndelungat; după o lungă așteptare. 2) Care are loc în timp cu mult după începutul unei perioade; cu mult avansat în timp. Ore ~i. 3) (despre plante) Care se dezvoltă și ajunge la maturitate după termenul obișnuit. Fructe ~i. 4) (despre persoane și despre facultățile lor) Care se dezvoltă prea încet; cu dezvoltare foarte lentă; tardiv. Minte ~e. /<lat. tardivus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tîrzíu adv. – 1. După momentul potrivit sau așteptat. – 2. (Adj.) Tomnatic, maturizat după termenul obișnuit. – 3. Greoi, încet, domol, lent. – Mr. trădziu. Lat. tardĭvus (Densusianu, Hlr., 163; Pușcariu 1741; REW 8596), cf. it. tardivo, logud., prov., cat. c****u, fr. tardif, sp., port. tardio. – Der. tîrzielnic, adj. (tîrziu); întîrzia, vb. (a rămîne în urmă, a nu fi la timp).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink