TĂBÂLTÓC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. 1. S. n. (Reg.) Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultóc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂBÂLTÓC, tăbâltoace, s. n. (Reg.) Săculeț. – Comp. ucr. tobolec.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂBÂLTÓC s. v. săculeț, săcușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăbâltóc adj. m. (reg.; fig.) scurt și gros.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tăbâltóc (om scund și îndesat) s. m., pl. tăbâltóci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tăbâltóc (săculeț) s. n., pl. tăbâltoáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂBÂLTÓC1 ~oáce n. Sac umplut numai pe jumătate pentru a putea fi dus în spate. /cf. sl. tobolici
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂBÂLTÓC2 ~ci m. pop. Persoană mică de statură și îndesată. /cf. sl. tobolici
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink