Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tăciuna (verb tranzitiv) , tăciunat (adjectiv)   
TĂCIUNÁT, -Ă, tăciunați, -te, adj. 1. (Despre oameni sau despre părul, ochii, tenul lor) Negru ca tăciunele (1). 2. (Despre unele cereale) Atacat de tăciune (2); tăciunos. – V. tăciuna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂCIUNÁT adj. (FITOP.) tăciunos. (Plantă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂCIUNÁ, tăciunez, vb. I. 1. Tranz. A arde ceva până când se face tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE TĂCIUNÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre cereale) A fi atacat de tăciune. /Din tăciune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TĂCIUNÁ ~éz tranz. A supune unei arderi incomplete; a preface în tăciune. /Din tăciune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂCIUNÁT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre ochi, păr, ten) Care este negru ca tăciunele. 2) (despre cereale) Care este atacat de tăciune; tăciunos. /v. a se tăciuna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂCIUNÁ vb. v. carboniza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăciuná vb., ind. prez. 3 sg. tăciuneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)