Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TĂINUÍT, -Ă, tăinuiți, -te, adj. 1. Ascuns, ferit, tainic. ♦ Discret. 2. Neștiut de alții, secret. – V. tăinui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂINUÍT adj. 1. v. d****c. 2. ascuns, secret, tainic. (O iubire ~.) 3. v. ascuns.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂINUÍ, tăinuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A păstra o taină, a ține secret, a nu lăsa să se știe, să se afle ceva; a ascunde, a acoperi. ♦ Refl. (Rar) A se ascunde. 2. Intranz. (Pop.) A sta de vorbă, a sta la taifas, a discuta (în intimitate). – Taină + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TĂINUÍ ~iésc tranz. 1) (informații, știri) A face să rămână absolut necunoscut; a ține în taină. 2) (persoane, lucruri) A pune într-un loc ferit pentru a sustrage ulterior; a acoperi; a ascunde; a dosi. /taină + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂINUÍ vb. 1. v. ascunde. 2. a ascunde, (fig.) a înnăbuși. (Și-a ~ durerea.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂINUÍ vb. v. ascunde, dosi, flecări, îndruga, mistui, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A tăinui ≠ a destăinui, a mărturisi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
tăinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăinuiésc, imperf. 3 sg. tăinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăinuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink