Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TĂINUITÓR, -OÁRE, tăinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care tăinuiește, care ascunde ceva. 2. S. m. și f. Persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc. [Pr.: -nu-i-] – Tăinui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tăinuitór adj. m., s. m., pl. tăinuitóri; f. sg. și pl. tăinuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂINUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care tăinuiește pe cineva sau ceva. [Sil. -nu-i-] /a tăinui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)