TĂLGERÉL, tălgerele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui talger; tălgior. – Talger + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂLGERÉL s. tălgeraș, (reg.) tăleraș, tălerel, tălgeruț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tălgerél s. n., pl. tălgeréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink