Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TĂLĂLĂÍ, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi, a flecări. 2. A merge încoace și încolo, pășind fără siguranță; a hoinări, a vagabonda. – Formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂLĂLĂÍ vb. v. flecări, hoinări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni, vaga-bonda.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tălălăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tălălăiésc, imperf. 3 sg. tălălăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tălălăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A TĂLĂLĂÍ ~iésc intranz. pop. 1) A vorbi mult și fără rost; a spune vrute și nevrute; a îndruga verzi și uscate; a flecări; a pălăvrăgi; a trăncăni; a liorbăi. 2) A umbla fără nici un rost; a umbla brambura; a hoinări; a vagabonda. 3) A merge nesigur; a se bălăbăni. /Din tala
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂLĂLẮU2 ~i m. Persoană lipsită de inteligență; tont; nătărău; bleg. /<ung. telelö
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂLĂLĂU adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink