TĂTÍC, tătici, s. m. Diminutiv al lui tată (1); tăticuț, tătișor, tătucă, tătuță. – Tată + suf. -ic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂTÍC s. tăicuță, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicusor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tătíc s. m., pl. tătíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink