TĂTĂRÍME s. f. Neamul tătarilor (1); mulțime de tătari. – Tătar + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂTĂRÍME f. (colectiv de la tătar) 1) Totalitate a tătarilor; neamul tătăresc. 2) Mulțime de tătari. /tătar + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tătăríme s. f., g.-d. art. tătărímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink