tăurí, tăurésc, vb. IV (reg.) a (se) mototoli, a (se) boți, a (se) murdări.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
TĂU1, tắuri, s. n. 1. Apă stătătoare puțin adâncă; baltă. ♦ Lac (glaciar); iezer. 2. (Înv.) Prăpastie, abis. – Din magh. tó.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂU1 ~ ri n. 1) Apă stătătoare noroioasă și de adâncime mică. 2) Lac de munte; iezer. 3) înv. Prăpastie fără fund; hău; abis; genune. /<ung. tó
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂU1, tăuri, s. n. 1. Apă stătătoare puțin adâncă; baltă. ♦ Lac, iezer. 2. (Înv.) Prăpastie, abis. – Magh. tó.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂU s. v. abis, adânc, baltă, băltoacă, frânghie, funie, iezer, lac, mâl, mlaștină, mocirlă, nămol, noroi, prăpastie, smârc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tău s. n., art. tăul; pl. tăuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink