TĂVĂLITÚRĂ, tăvălituri, s. f. Loc cu iarba, florile sau cerealele culcate la pământ (unde s-a tăvălit un om sau un animal). – Tăvăli + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tăvălitúră s. f., g.-d. ar. tăvălitúrii; pl. tăvălitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂVĂLITÚRĂ ~i f. Loc cu iarbă culcată la pământ, unde s-a tăvălit cineva. /a (se) tăvăli + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink