UBICUITÁTE s. f. (Livr.) Însușire atribuită cuiva (de obicei divinității) de a putea fi prezent pretutindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. [Pr.: -cu-i-] – Din fr. ubiquité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UBICUITÁTE f. livr. 1) Caracter ubicuu. 2) (despre divinități) Proprietate supranaturală de a fi prezent pretutindeni în același timp. /<fr. ubiquité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UBICUITÁTE s.f. (liv.) Starea celui care este prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp. [Pron. -cu-i-. Var. ubicvitate s.f. / Cf. fr. ubiquité, lat. ubiquitas < lat. ubique – peste tot].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UBICUITÁTE s. f. însușire, stare a cuiva care poate fi prezent pretutindeni sau în mai multe locuri în același timp; omniprezență. (< fr. ubiquité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UBICUITÁTE s. v. omniprezență.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ubicuitáte s. f. (sil. -cu-i-), g.-d. art. ubicuității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink