UBÍCUU, -UĂ, ubicui, -ue, adj., adv. (Livr.) (Care se află) în același timp în două sau mai multe locuri. ♦ (Care este) în orice loc, peste tot. [Pr.: -cu-u] – Din lat. ubique.
Sursa: Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române | Permalink
UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (Care este) în orice loc, peste tot. [< lat. ubique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UBÍCUU, -UĂ adj., adv. (care se află) în același timp în două sau mai multe locuri; (care este) peste tot. (< lat. ubique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UBÍCUU adj. v. omniprezent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ubícuu adj. m. (sil. -cu-u), pl. ubícui; f. sg. ubícuă, pl. ubícue
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UBÍCUU ~ă (~i, ~e) livr. Care se află concomitent peste tot; prezent pretutindeni; omniprezent. /<lat. ubique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink