Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ucide (verb tranzitiv) , ucidere (substantiv feminin)   
UCÍDERE, ucideri, s. f. Acțiunea de a (se) ucide și rezultatul ei; omor, ucis; asasinat. – V. ucide.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UCÍDERE s. 1. v. omorâre. 2. v. crimă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ucídere s. f., g.-d. art. ucíderii; pl. ucíderi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UCÍDE, ucíd, vb. III. 1. Tranz. A pricinui moartea unei ființe; a omorî, a asasina. ◊ Compus: (pop.) ucigă-l-crucea (sau -toaca) s. m. = dracul, diavolul. ♦ Refl. (Rar) A se sinucide. ♦ Fig. A distruge, a nimici; a desființa. 2. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) bate, a (se) lovi rău. ♦ (Reg.) A (se) zdrobi, a (se) sfărâma. [Prez. ind. și: (pop.) ucíg] – Lat. occidere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE UCÍDE mă ucíd intranz. 1) A face (concomitent) schimb de bătăi mari (cu cineva); a se bate tare (cu cineva). 2) pop. A-și cauza leziuni corporale. /<lat. uccidere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A UCÍDE ucíd tranz. 1) (ființe) A lipsi de viață (premeditat sau din întâmplare); a omorî. 2) A distruge moralicește; a nimici. 3) pop. A bate foarte tare; a snopi în bătaie; a zdrobi; a stâlci; a tăbăci; a toropi; a făcălui. /<lat. uccidere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UCÍDERE ~i f. 1) v. A UCIDE și A SE UCIDE. 2) Infracțiune constând în lipsirea de viață a unei persoane; omor. /v. a ucide
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UCÍDE vb. v. omorî.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
UCÍDE vb. v. distruge, nimici, omorî, sinucide.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
UCIGĂ-L CRÚCEA s. v. aghiuță, alcor, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
UCIGĂ-L-TOÁCA s. v. aghiuță, alcor, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ucíde (-s, ís), vb.1. A omorî, a provoca moartea. – 2. A lovi, a da lovituri. – Mr. țid(ere) „a lovi”, megl. uțid „a lovi”, istr. ucidu „a omorî”. Lat. occῑdĕre (Densusianu, Hlr., 153; Șeineanu, Semasiol., 225; Pușcariu 1734), cf. it. uccidere, prov., cat. aucire, v. fr. occire. Cuvînt rar acum în Munt. și Mold. (ALR, I, 291), sensul 2 este înv. Ucid se zice și ucig, prin analogie cu vb. care au același participiu, cf. încinge, încins; stinge, stins (explicațiile lui Tiktin nu par sigure în această privință). Asupra acestor schimbări, cf. repederepeguș. Der. ucigaș, s. m. (asasin, criminal; înv., demon); ucigan, s. m. (Mold., demon); ucigător, adj. (care omoară, ucide); ucigătură, s. f. (moarte, asasinat; chin, suferință), înv.; ucisătură (var. ucisură), s. f. (moarte; chin), înv.; sinucide, vb. refl. (a se omorî), după fr. suicider; sinucigaș, s. m. (persoană care se sinucide); pruncucidere, s. f. (ucidere de copii). Diferite comp. servesc ca nume populare ale dracului: ucigă-l crucea (pietrele, tămîia, toaca).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ucíde vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. ucíd, perf. s. 1 sg. uciséi, 1 pl. ucíserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ucídă; ger. ucigând; part. ucís
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ucígă-l-crúcea s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ucígă-l-toáca s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Definiții din dicționare neoficiale:
ucigă-l crucea / toaca expr. (pop., eufem.) dracul, diavolul.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)